De ce sacrificam frumosul? De ce hoinărim prin lume enigmatici si rătăciţi?
De ce impăcarea cu sine pare a fi atât de complicată şi pare să n-aducă roade?
Ne ascundem în spatele unei cortine aşteptând să ne iasa propria sosie, aceea care-i îmbucură pe toţi, iar noi, sictiriti…
Noi ce ? De ce ne poate fi teamă? De noi inşine?